Interdicțiile și formarea scenariului de viață

Scenariul de viață este un plan de viață bazat pe o decizie luată în copilărie, întărită de către părinți, justificat de evenimentele ulterioare și care culminează printr-o alternativă aleasă. 

Adică, fiecare om își scrie în copilărie, sub puternica influență a părinților scenariul care îi va guverna cursul vieții. În copilăria mică (0-2 ani), fiecare copil se adaptează realității, stochează mesajele primite de la părinți (interdicțiile) dar și ceea ce ei transmit copilului la nivel emoțional/energetic. 

În aceasta perioadă copilul învață de la părinți sau persoanele reprezentative interdicțiile sau injoncțiunile (numite în analiză tranzacțională), pe care le voi descrie în continuare.  

Spre exemplu atunci când un părinte, datoită proprilor frici devine supraprotectiv îi transmite copilului injoncțiunea Nu face. Pe măsură ce copilul crește, își formează credința că nimic din ceea ce face nu este bine și va căuta în permanent pe cineva care să îi spună ce să facă. Acest mesaj crează mari dificultăți pe parcursul vieții, copilul având dificultăți de a lua decizii în viață. 

Lipsa dovezilor de afecțiune, a mângâierilor și atingerilor fizice descurajează copilul în a deveni apropiat. De asemenea, dacă un copil și-a pierdut părintele de care se simțea apropiat, datorită divorțului sau decesului, copilul își formează injoncțiunea Nu fi apropiat. Acesta își formează credința limitativă „Ce rost are să fii apropiat, oricum o să moară/dispară” și decide să nu mai fie apropiat niciodată.

Injoncțiunea Nu fi important poate ajunge la copil atunci când părinții nu îi dau voie să se exprime și este desconsiderat.

Nu fi copil este un mesaj dat de părinții care cer unui copil mai mare să aibă grijă de un frate mai mic. De asemenea, poate fi dat de părinți atunci când îi spune copilului „Doar copiii mici plâng”. 

Astfel, copilul învață acest mesaj când părinții obișnuiesc să îl vadă și să se raporteze la el ca fiind „o micuță femeie” sau „un mic bărbat” și nu au răbdare cu copilul să se dezvolte în ritmul lui natural și firesc.

Nu crește este o injoncțiune dată de către mama ultimului copil, sau de către tată fiicei sale aflate la pubertate, când începe să simtă excitația sexuală. În acel moment pentru părinte intervine teama și încearcă să își împiedice fiica să facă ceea ce fac și prietenele ei (să se macheze, să se ducă la întâlniri, etc.). De asemenea, tatăl poate să nu își mai mângâie fiica atunci când devine mai mare, copilul interpretând mesajul „Nu crește sau nu am să te mai iubesc”.

Critica constantă a unui părinte care transmite mesajul „Nu poți să faci nimic bine” este înteles de copil ca Nu reuși. Injoncțiunea poate fi transmisă și atunci când unul dintre părinți încetează să se mai joace atunci când copilul începe să câștige la jocuri acesta interpretând „Nu câștiga sau nu o sa te mai plac”. 

Injoncțiunea Nu fi bine și nu fi sănătos psihic este transmisă copilului atunci când părinții oferă copiilor atenție doar când sunt bolnavi și nu le oferă atunci când sunt bine. Dacă un comportament „nebunesc” nu este corectat și este recompensat sau copiat, copierea în sine este înțeleasă ca „nu fi sănătos psihic”. 

De asemenea, unii copii care au un părinte schizofrenic poate avea dificultăți în a testa realitatea și astfel ei sunt tratați și se comportă nebunește chiar dacă nu sunt psihotici. 

Nu aparține este transmis copiilor atunci când părinții se comportă ca și cum ei ar trebui să fie altundeva (altă tară), și nu reușesc să transmită copilului ideea de apartenență, de a crea rădăcini, fiind mai mereu în căutare de altceva. Astfel, copilul poate să simtă că nu aparține unui loc chiar dacă s-a născut acolo, sau nu aparține unei familii. 

Atunci când suntem copii, suntem dependenți de dragostea și îngrijirea  părinților sau a persoanelor reprezentative din viața noastră, așa că suntem foarte atenți la răspunsurile pe care le primim de la ei la comportamentele noastre.

Iată cum mesajele (verbale sau nonverbale) pe care le primim de la părinți, mediul în care creștem, determină comportamentul în anumite situații. Așa începem să ne creăm propriul scenariu de viață care va acționa ca un tipar. Adică vom reacționa sau vom lua decizii care vor aduce aceleași rezultate în diferite contexte de viață. 

Vrei să știi ce interdicții/injoncțiuni ai primit în copilăria mică? Te așteptăm în iulie-august în Vama Veche la Cortul Terapeutic să te ajutăm să afli.