Sindromul impostorului. Ce este și cum se manifestă

Oare de ce m-au ales tocmai pe mine? Cu siguranță X-ulescu s-ar fi descurcat mult mai bine. 

Sunt oameni mult mai capabili decât mine. Oare de ce m-au invitat pe mine să vorbesc despre asta? 

Adresate frecvent, întrebările de mai sus și altele similare pot indica faptul că suferi de sindromul impostorului, adică te gândești că ocupi un scaun care nu e al tău și mai mult decât atât, un scaun pe care ar trebui sau ar putea să stea o persoană mult mai pregătită din punct de vedere profesional decât tine.

Ei bine, acest sindrom afectează peste 70% dintre persoanele adulte.

Vestea bună este că dacă ți-ai adresat aceste întrebări cel mai probabil ești un bun profesionist. Practic, cu cât cunoști mai multe despre un domeniu, cu atât mergi mai în profunzime, îți pui întrebări și realizezi că mai sunt multe de învățat. De aici derivă un alt aspect pozitiv, acela că având întrebări și dorind să cunoaștem mai mult devenim mai buni în ceea ce facem.

Vestea mai puțin bună este că la baza acestui sindrom stă neîncrederea în sine, o dificultate de autovalorizare și recunoaștere a succesului.

Ce este și cum se manifestă acest sindrom

Este bine de știut că acest sindrom nu reprezintă o problemă psihică, deși este deseori auzit în cabinetele de psihoterapie.

Acest termen a fost folosit pentru prima dată de către Pauline Clance și Suzanne Ament în anul 1978. În timpul facultății, Clance a avut un atac de panică din cauza unui examen pe care credea că îl va pică, întrucât își considera colegii mult mai competenți și mai bine pregătiți decât ea. Pauline a conceput testul Clance Impostor Phenomenon Scale (CIPS) care măsoară nivelul de încredere pe care o persoană îl are referitor la propriile abilități.

Din buchetul sindromului impostorului fac parte și multele bariere pe care ni le punem singuri de multe ori, gândindu-ne că alții sunt mai îndreptățiți decât noi să aibă succes. Continuarea pe Ancutacoman.ro.