Sarcina intimităţii şi a feminităţii

Ȋn psihoterapia adleriană avem ȋn atenţie abordarea sarcinilor vieţii. Din punctul meu de vedere este ca şi cum ai lua pulsul situaţiei, contextului ȋntr-o formă complexă ȋncă de la ȋnceput. Sunt cinci sarcini ale vieţii, dintre care cea mai dificilă sau des evitată, este cea a intimităţii, ce cuprinde relaţia de cuplu, sentimentele profunde şi aşezate faţă de cineva, ideea de a construi ȋmpreună o familie, inclusiv asumarea ultimei părţi din ȋnşiruire. Evitarea ei funcţionează o perioadă destul de bine, ȋnsă nu ȋn termeni confortabili pe termen lung.
La un moment dat ȋţi vei dori o iubire desfăşurată ochi ȋn ochi, pe care să o trăieşti efectiv, nu virtual, nu prin sms, nu la distanţă, nu superficial, ci ochi ȋn ochi. Poate ȋnseamna şi că ai ȋnvăţat din experienţele sentimentale trăite până atunci, eşti suficient de matur, ţi-ai exersat inteligenţa emoţională, ţi-ai dezvoltat acel “savoir-faire” relaţional şi… mai ȋnseamnă şi că: Your heart is at the right place! Adică bucăţile pierdute din tine s-au reȋntregit şi că eşti pregătit.

Şi atunci….

Putem spune că prin crearea unei intimități ȋn cuplu ce cuprinde conectare sau apropiere emoțională, atracţie fizică ȋntreţinută, comunicare ochi ȋn ochi, dar şi inimă cu inimă, timp petrecut semnificativ, am putea trăi o iubire matură? Sau este prea mult?

Cert este că viaţa intimă se numeşte astfel tocmai pentru că ea se desfăşoară în intimitate. Ar ȋnsemna să ȋnţelegem sau să dezbatem ideea de apropiere şi conectare la un nivel profund, din care se ȋmplinesc limbajele iubirii, şi apoi prin ce procedeu sau artificiu de calcul am putea să ȋndeplinim manifestarea limbajelor de iubire şi simţirea lor corectă la partener.
Aşa că voi descrie ȋn continuare despre oglindirea neuronală. Neuronii oglindă nu ȋţi spun ce se ȋntâmplă, ci ȋţi arată! Neuronii oglindă reprezintă abilitatea umană de a empatiza, de a ne conecta emoţional şi fizic unii cu ceilalţi. Prin această conectare dăm un ȋnţeles comportmentului altor persoane, le putem intui acţiunile, le putem interpreta gesturile, etc. “Cu neuronii oglindă nu trebuie să pretindem că suntem ȋn pielea altei persoane, ne aflăm practic ȋn mintea unei alte persoane”. (Marco Iacoboni)
“Poţi să ȋnchizi ochii ȋn faţa lucrurilor pe care nu vrei să le vezi, dar nu-ţi poţi ȋnchide inima lucrurilor pe care nu vrei să le simţi” (Anonim). De exemplu, o ȋntâlnire ȋntâmplătoare ȋntre doi ȋndrăgostiţi sau ȋntre doi oameni care se iubesc, nu e chiar ȋntâmplătoare. O conectare puternică poate să declanşeze ȋntâlniri ȋntâmplătoare, ce de fapt sunt oglindiri neuronale, ambii se gândesc unul la celălalt tocmai pentru că sunt conectaţi, sunt unul ȋn mintea celuilalt. Fredrickson spune că neournii oglindă intră şi ȋn sistemul biologic al iubirii, prin oxitocina şi tonusul vagal.
Ȋnsă pentru a ajunge ȋn această fază de profunzime, ai nevoie să ieşi din virtual şi să practici prezenţa AICI şi ACUM, tocmai pentru a-ţi da voie să te poţi conecta la un astfel de nivel. Nu o vei putea face prin sms, Skype, Zoom, etc…Nu e acelaşi efect şi nu neapărat pentru că spun eu, ci pentru că am de partea mea ştiinţa. Şi mai am şi intuiţia, clarsimţirea, imaginaţia, creativitatea.

Şi dacă tot am făcut o trecere lină către abilităţi ce pot menţine conectarea şi apropierea la un nivel intim şi care fac apel la manifestarea feminităţii, aş vrea să descriu un concept important: ce ȋnseamnă să fii high value versus low value, ca feminitate şi ca atitudine.
O persoana high value are capacitatea de a atrage persoane de sex opus şi prin alte calităţi, nu doar prin nuditate, ostentativ, opulent, exces de roşu ca alertă de disponibilitate sau exces de strident. Această capacitate este una ce ȋţi asigură atractivitate pe termen lung. Iată şi perspectiva unui icon de frumuseţe şi feminitate, Audrey Hepburn: “Eu nu am nevoie de un dormitor pentru a-mi dovedi feminitatea. Eu pot transmite şi exprima la fel de mult sex appeal doar culegând mere dintr-un pom sau stând ȋn picioare ȋn ploaie”… Şi o ȋncurajare din partea lui Coco Chanel pentru subpunctul de mai sus: “O rochie poate arăta frumos pe un umeraş, dar asta nu ȋnseamnă nimic”. Ce spun eu ȋn continuare este că, la finalul serii, femeia face rochia, nu rochia face femeia şi acest lucru se ȋntâmplă doar dacă ştii cum o să o porţi… şi mă refer la ce emani ca energie atunci când porţi rochia.

Imaginaţia ȋn relaţia de cuplu ȋnseamnă vibraţie, energie, vitalitate, eros. Imaginaţia alături de inteligenţa relaţională condimentează spaţiul erotic sau intimitatea celor doi parteneri. Cele două pot fi stimulate prin joc/joacă, creativitate şi prin literatura erotică.

Există acum o mulţime de cărţi sau de materiale ce te ȋnvaţă să citeşti limbajul corpului. Consider că fiecare persoană are gesturile ei si propriul limbaj. Este o particularitate a sa. Atunci caând le recunoşti, ȋnseamnă că ai ȋnceput să cunoşti persoana. De asemenea, această cunoaştere implică timp. Aici vorbim deja despre intimitate şi nu e luată din cărţi, ci pur şi simplu se ȋntâmplă, se desfăşoară, se simte. O perspectivă de acest gen poate ajuta mult mai mult decât dacă ai sta să faci analiza corpului la dungă de carte, aşa cum se spune la pagina 33, din capitolul 9…
Ȋmi tot vine ȋn minte o expresie din limba franceză, să ai acel je ne sais quoi… Şi mă gândesc că până la urmă cuprinde atributele sau calităţile specifice intimităţii şi feminităţii: conectarea autentică, apropierea emoţională, inteligenţa relaţională, intuiţia, clar simţirea, imaginaţia şi relaxarea ȋn a manifesta toate acestea ȋn relaţia de cuplu. Ştiu că ȋn mod clasic, conceptul de a avea acel „je ne sais quoi” este prezentat ca fiind nativ, ȋl poţi avea sau nu, ȋnsă ce să vezi?…Tocmai am demonstrat că se poate rafina pe parcurs.