Despre umor şi terapia prin râs

Charlie Chaplin, Stan şi Bran, Louis de Funes, Robin Williams, Mr. Bean, The Simpsons – Homer Simpson, serialul Friends, serialul Two and a Half Men, cel mai carismatic şi glumeţ prieten al tău… toţi şi toate au în comun umorul.

Greenwald spune că: „Umorul tău trebuie să aibă la bază faptul că-ţi plac oamenii şi că îi apreciezi.”.

Goethe spune aşa: „Nimic nu probează mai bine caracterul bărbaţilor decât ceea ce cred ei că este de râs.”. Se poate aplica şi femeilor.

Umorul este corelat într-un mod pozitiv sau benefic cu inteligenţa, creativitatea, spontaneitatea, cu ideea de insight, cu empatia, cu realitatea şi contextele ei, cu lipsa de defensivă, cu dorinţa de a ieși în termeni amiabili dintr-un anumit context, s.a.m.d.
Umorul nu poate fi explicat sau comentat. După ce auzi sau citeşti un banc sau o glumă, poţi să râzi sau nu. Un banc poate fi pe umorul tău sau nu. În rest, nu este nimic de explicat, prinzi gluma sau nu, o guşti sau nu.

Oamenii sunt principala sursă de inspiraţie. Tot ei pot fi şi principala sursa de umor, fie că este vorba despre un personaj umoristic profesionist, un prieten cu un simţ al umorului dezvoltat, personaje dintr-un serial sau dintr-un film, autor al unei cărţi scrise cu mult umor, un anumit context sau o anumită situaţie. Oamenii care ne amuză reprezintă o sursă de bună dispoziţie, au un fel de magnetism. De asemenea, putem râde la glumele spuse de cineva de care ne place. De altfel, este şi unul dintre primele semne de îndrăgosteală, acea predispoziţie de a râde chiar şi la cele mai neinspirate glume ale acelui cineva.

Cei care spun glume sau bancuri îşi conturează o reputaţie de umorişti, au succes tocmai pentru că se simt confortabil cu această ipostază, au chiar un talent nativ şi le face plăcere să fie în centrul atenţiei, pe zona utilă a vieţii. Este adevărat şi că simţul umorului se poate dezvolta sau educa… prin exerciţiu.

Freud spunea că bancurile cu tentă obscenă sunt pentru persoanele de care ne simţim atraşi sexual, fiind vorba despre acea atracţie instinctuală. Aşteptarea este ca prin acel banc celălalt să conştientizeze interesul tău sexual, iar ulterior să devină excitat sexual la rândul său. Jena sau ruşinea ne confirmă într-un mod indirect faptul că a recunoscut excitarea, simte acea atracţie sexuală şi a procesat şi aluzia.

Glumele vulgare adresate femeilor de către bărbaţi funcţionează pe principiul de tentativă de a seduce. Aici contează tipul de umor agreat şi valorile după care se ghidează persoană respectivă. Hărţuirea sexuală nu este o glumă!

Umorul denigrator a fost descris de Redlich, Levine şi Sohler astfel: ”Râsul puternic la glume batjocoritoare este o consecinţă a urii reprimate.”. Aş vrea să mai adaug şi insistenţa pentru acest tip de umor. Prin faptul că insişti cu o glumă ce are drept scop batjocura, nu faci altceva decât să le confirmi celorlalţi că au decis bine atunci când au spus că eşti de evitat.

Efectele practicării umorului:
O stare bună, bucurie, veselie, plăcere, fericire.
Îţi poate educa capacitatea de rezilienţă.
Stimulează gândirea pozitivă.
Fericirea se leagă şi de altruism.
Trăieşti bucuria momentului sau ceea ce apare frecvent sub formă de incurajare, şi anume expresia: Trăieşte clipa!
O glumă bună ce duce la râs cu lacrimi poate iniţia o conversaţie mai amplă sau mai profundă. Sau cel puţin destinde atmosfera…
Aduce relaxarea interioară, deoarece poate reduce tensiunile interioare.
Devii interesat mai mult de partea buna a lucrurilor şi încerci să o dezvolţi sau cel puţin să te bucuri de ea cât de mult poţi… sau în prima fază să fii conştient că există şi o parte bună a lucrurilor…

Zâmbeşti mai des. Zâmbetul este cel mai reuşit make-up pe care l-ai putea purta vreodată! De asemenea, ridurile cauzate în urma râsului în exces, nu sunt doar nişte riduri. Ele sunt linii fine ale feţei apărute în urma contactului direct şi pe termen lung cu un surplus de glume bune şi de oameni care practică umorul. (definiţia îmi aparţine ☺).

Râsul relaxează întregul corp, creşte sistemul imunitar, favorizează eliberarea endorfinelor, protejează inima, elimină stresul emoţional, te ajută să te relaxezi şi să îţi încarci bateriile.

Beneficille sociale. Nu este necesar să facem un studiu pentru a valida teoria atractivităţii persoanelor care practică umorul. Putem face acest lucru şi cu ajutorul celui mai simplu instrument de cercetare, şi anume simţul observaţiei. Umorul are şi un magnetism care da, va atrage oameni, mulţi oameni.

20 de minute de râs sunt echivalentul a 10 minute de jogging.

Curiozitate 1: Există yoga prin râs. Aici, practica contează. Puteţi căuta tutoriale. Fondatoarea este Dr. Madan Kataria.

Curiozitate 2: În tratamentul gelotofobiei – teama de a nu fi luat în râs, sunt terapeuţi care abordează metoda „clovnul terapeutic”. Terapeutul devine un model încurajator pentru cei care suferă de gelotofobie. Această abordare presupune expunerea în public cu intenţia de a fi de râsul celorlalţi. Însă, ei (terapeuţii) nu suferă de simptomatologia gelotofobiei. Cei care suferă învaţă să se comporte ca nişte clovni, experienţă care îi ajută să se elibereze de sentimentele de durere sau de suferinţă acumulată, asociate cu râsetele.

Prin terapia prin râs putem vedea modul în care se mişcă în viaţă o persoană sau putem înțelege anumite aspecte ce ţin de stilul vieţii acesteia.

Notă: În realizarea acestui articol, am folosit ca surse cunostinţele mele dobândite unor workshopuri cu specialişti străini: Terapia prin râs (Alexandria Bott) şi Psihoterapia tulburărilor induse prin ruşine. Gelotofobia. Complexul lui Pinocchio. Umorterapia. (Dr. Dipl. Psih. Michael Titze).
O altă sursă este şi cartea: Harold H. Mosak, Ha Ha şi Aha. Rolul umorului în psihoterapie, Ed. Expresso.