Triunghiul dramatic și salvatorul
Unul dintre conceptele principale din analiza tranzacțională este triunghiul dramatic al lui Karpman. Este un tip de joc în care protagoniștii – un agresor, o victimă de salvat și un salvator au roluri fluide și schimbătoare, în care își ating obiectivele lor inconștiente. Chiar și victima.
Eu am jucat timp de mulți ani rolul de salvator, învățat în copilărie. În acest rol mă simțeam bine, de acolo îmi luam putere și stimă de sine. Eram în control, mă simțeam utilă și găseam mereu cauze faine, oameni de salvat, șefi de mulțumit. Și nici nu vedeam care este problema. Era ușor să nu văd. Problema era la mine.
În dorința mea de a fi salvator, am sărit să îi ajut pe ceilalți mai întâi, simțind vină când aveam grijă de mine. Când viața ușoară nu se potrivea rolului în care mă simțeam confortabil, am găsit nenumărate moduri în care să mă autosabotez, preluând uneori rolul de victimă sau chiar de agresor în acest triunghi.
Rolurile din triunghiul dramatic
Victima este acea persoană care se convinge pe sine și pe cei din jur că, deși încearcă din greu, este neajutorată, fără putere, veșnic prinsă într-o situație grea pentru care are nevoie de ajutorul celorlalți. Într-un fel, își cedează puterea pentru a se simți inferioară. Nu este neapărat o victimă, dar are atitudinea de victimă, neputând fi învinuită. Cu toate acestea, atâta timp cât va rămâne în acest triunghi, va rămâne alături de agresor sau va schimba un agresor cu altul.
Agresorul sau persecutorul este cel care se simte superior blamând, criticând, controlând și așa mai departe. Nu rareori agresorul și victima fac schimb de roluri.
Salvatorul sare în ajutorul victimei, iar dacă nu ar face asta ar simți vină și remușcare. Astfel, nu doar că se simte superior, dar este prea ocupat să se uite la propriile probleme. Devine frustrat când ajutorul oferit (cerut sau nu) nu este văzut și lăudat pe măsură și poate face și el schimb de roluri, mai ales cu agresorul.
Cum îți dai seama dacă ai un rol de salvator în triunghiul dramatic?
Mi-a luat mult timp să recunosc cât de des am jucat rolul salvatorului, în familie sau la muncă. Chiar și după ce am realizat teoria, până la practică a fost cale lungă. Iată ce mi-a deschis mie ochii și ce întrebări îți poți adresa:
- Ai grijă și de nevoile tale? Știi care sunt acelea?
- Poți să spui nu? Ai limite sănătoase în relațiile cu ceilalți?
- Câtă anxietate, vină și remușcare simți dacă nu intri în rolul de salvator când se prezintă ocazia?
- Ai sărit să ajuți pe cineva deși nu ți-a cerut asta și eventual ai simțit frustrare, agresivitate chiar, pentru că nu ți-a mulțumit apoi?
- Te simți vinovat/ă dacă îți este bine, știind că în lume alții o duc prost?
În afara triunghiului
Dacă joci un rol de salvator, ce te scoate dintr-un astfel de triunghi este încetarea poziționării inferior-superior. Înlocuiește salvarea celorlalți, de multe ori neinvitată și dăunătoare, cu compasiunea, curiozitatea, ajutorul care dă putere și nu o răpește.
Eu știu că am ieșit din acest triunghi când am grijă și de nevoile mele, fără să mă simt vinovată pentru asta. Mai ales, știu că nu este rolul meu să iau decizii în locul altora. Ce pot face este să însoțesc, să ofer un spațiu de creștere, să am acea compasiune și curiozitate de care scriam mai sus.
Nu uita, fii bine ca să poți face bine într-un mod mai sănătos.